Fistulele perianale sunt leziuni cronice si progresive care apar in jurul anusului cainelui. Fistule se formeaza in urma unor abcese sau a altor inflamatii perianale si sunt urmari ale unor procese infectioase ale regiunii anale sau perianale. Fistulele sunt dureroase si pot genera scurgeri. Aceasta afectiune mai poarta numele de furunculoza anala.
O fisura cronicizata, netratata corespunzator, se poate infecta din cauza actiunii bacteriene din materiile fecale. Cel mai frecvent, fistulele perianale apar la masculii de 5-8 ani, insa la fel de bine pot fi intalnite la cainii tineri de 1 an sau la cei maturi de peste 10 ani. Cei mai predispusi la fistule perianale sunt ciobanestii germani, conform unui studiu, 84% dintre cateii diagnosticatii apartin acestei rase.
Un caine cu fistule perianale isi linge sau isi roade zona anala, fiind posibil chiar sa se taraie cu fundul de pamant. Dificultatea eliminarii scaunului, incontinenta fecala sau prezenta sangelui in scaun constituie semne ale fistulelor perianale, insa cea mai evidenta dovada este legata de scurgerile urat mirositoare. Unii caini pot deveni apatici, sa isi piarda apetitul sau sa inceapa sa scada in greutate. Datorita durerii intense, patrupede isi pot modifica felul in care se comporta de obicei. Ridicatul cozii poate deveni extrem de dureros, motiv pentru care cateii evita sa isi miste coada, tinand-o jos, intre picioare, intr-o pozitie nefireasca. Zona anala devine mai inchisa la culoare deoarece pielea inflamata secreta mai mult pigment.
Diagnosticul se stabileste prin examinarea veterinarului, bazata pe istoricul medical al cainelui. Uneori este necesara sedarea cainelui deoarece zona este dureroasa la atingere. Daca exista posibilitatea, este indicata efectuarea unei biopsii. Tratamentul este stabilit in functie de severitatea afectiunii, cazurile incipiente pot fi tratate cu succes prin taierea parului in zona bolnava, curatarea cu solutie antiseptica si efectuarea unor spalaturi.
Diagnosticul se stabileste prin examinarea veterinarului, bazata pe istoricul medical al cainelui. Uneori este necesara sedarea cainelui deoarece zona este dureroasa la atingere. Daca exista posibilitatea, este indicata efectuarea unei biopsii. Tratamentul este stabilit in functie de severitatea afectiunii, cazurile incipiente pot fi tratate cu succes prin taierea parului in zona bolnava, curatarea cu solutie antiseptica si efectuarea unor spalaturi.
Pentru cazurile mai grave, s-a dovedit a fi eficienta o combinatie de ciclosporina si ketoconazol, administrata pe cale orala. Tratamentul trebuie sa dureze cel putin 7- 9 saptamani. Cea mai mare parte cateilor intra in remisie, insa exista posibilitatea ca boala sa recidiveze dupa incetarea tratamentului. A fost testata si schimbarea dietei cainelui alaturi de o doza crescuta de prednison, insa fara rezultate remarcabile.
Tratarea chirurgicala a fistulelor perianale poate fi dificila deoarece zona este puternic vascularizata, iar in urma interventiei pot aparea complicatii precum incontinenta fecala sau stenoza anala. Indiferent de tratamentul recomandat, cu cat este depistata mai devreme afectiunea, cu atat rezultatul este mai bun.
Articolul este partial tradus din limba engleza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu